Intr-o zi (mai exact pe 24 octombrie 2007) m-am trezit cu un e-mail prin care eram anuntata ca am primit un mesaj de la un membru de pe site.Asadar am incercat sa intru, dar  problema nu imi aminteam parola, s-a rezolvat repede si astfel am citit mesajul de la actualul meu sot. In acest mesaj imi spunea ca: "Mi-ar face placere sa te cunosc, caut o persoana pentru prietenie eventual casatorie. O zi buna, Florin, Roma, Italia"
Am observat ca lucreaza in Italia si nu stiam ce sa cred, nu il cunosteam. Ceea ce aveam in schimb in comun era faptul ca eram amandoi pe atunci receptioneri. El se temea sa incepem o relatie la distanta bazata doar pe vorbe, se temea sa nu sufere. Astfel am continuat sa vorbim ca simpli amici. Inca de la inceput i-am spus : "Pot sa-ti spun ca daca ambii parteneri cred unul in celalalt atunci o relatie la distanta nu numai ca rezista ci si se sudeaza, se intareste.Deci se poate, dar asta cum ti-am spus doar daca partenerii sunt destul de maturi si sinceri unul cu celalalt! "
Incetul cu incetul am trecut la messenger, iar aici la discutii intre amici, pana intr-o zi cand am primit un offline in care ma intreba ce as zice daca ar veni in tara sa ne cunoastem. Am ramas socata deoarece stiam ca el nu vrea sa vina in tara, ci doreste ca eu sa merg acolo, insa stia faptul ca sunt studenta si ca nu imi puteam lasa facultatea mai ales ca eram in ultimul an. I-am trimis si eu un offline si nu a trecut mult timp si am inceput sa vorbim pe mess, a fost ceva minunat in acea seara, simteam ca plutesc. Era undeva dupa 20 noiembrie 2007 si se apropia ziua mea de nastere pe 4 decembrie. El ar fi vrut sa vina eventual de sarbatori sa mearga si pe acasa prin Bacau, eu stateam in Cluj cu ai mei. Am batut apropo-ul ca mi-ar fi placut sa fie in tara de ziua mea, nu a stat pe ganduri si mi-a spus ca face tot posibilul sa ajunga. Pentru asta trebuia sa renunte la job, la chirie, la tot ce avea acolo. Imi era foarte greu sa cred ca cineva ar face toate astea pentru mine, pentru ca suferisem nu de mult si ranile abia se vindecau.La un moment dat imi spunea ca nu are bani de bilet si ca asteapta sa ia banii, cu cateva zile inainte sa vina. Atunci ma gandeam ce fraiera am fost ca am crezut ca mi se poate intampla mie asa ceva.
In seara de 1 decembrie 2007 am primit un mesaj pe telefonul mobil in care imi spunea: "Nico te pup. Iti scriu de pe telefonul lui mama. Seful m-a ajutat cu biletul de avion si luni plec de la Roma. Ajung la Bucuresti la 19:30. La 23:30 am tren la Cluj RAPID 631. La Cluj ajung la 6:50 dimineata pe data de 4 decembrie 2007. te pup dulce. Serviciu usor."
Ma aflam la serviciu in momentul respectiv, inima incepea sa bata tot mai tare ma gandeam ca nu ar fi chiar atat de nesimtit incat sa-mi spuna toate aceste lucruri. Cu toate acestea eu am verificat acuratetea datelor primite si se potriveau. Imediat l-am sunat in Italia, putin imi pasa acum de cost suplimentar, atunci ne-am auzit pentru prima oara vocea unul altuia. Zilele respective au trecut foarte greu, mai ales ca parintii mei nici nu stiau despre Florin.A sosit momentul in mult asteptat, dimineata zilei de 4 decembrie 2007, ziua in care implineam 24 de ani si ziua in care urma sa intalnesc iubirea vietii mele. Desi aveam ore doar de la 10:00 la facultate am plecat cu fratele meu dimineata inainte de 7:00 de acasa. Mama nu m-a intrebat nimic, cu toate ca ea stia orarul meu din ziua respectiva. M-am trezit cu gandul la Florin, daca chiar este adevarat ca vine, sau doar si-a batut joc de mine. Ma gandeam ca daca nu vine voi avea cea mai urata zi de nastere de pana atunci. Florin in data de 3 decembrie 2007, a fugit dintr-o parte in alta  prin Roma sa rezolve ce mai avea de rezolvat, a ajuns la aeroport chiar bine inainte sa se inchida Check-in-ul si a aflat cu stupoare ca avionul are intarziere vreo 3 ore, deci orele pe care le avea dupa ce ajungea pe aeroport in Bucuresti pentru a ajunge la gara au cam  disparut, ramanand doar 45 de minute disponibile. Norocul lui ca a ajuns noaptea in Bucuresti pentru ca traficul nu era aglomerat si a reusit sa ajunga la gara, a schimbat bani, pentru bilet, a gasit linia de pe care pleca trenul, dar toate astea in fuga  si cu niste bagaje mari in maini, a urcat in tren si in minutul urmator trenul a plecat spre Cluj. A suflat usurat ca a reusit sa urce in tren si acum astepta sa treaca doar noaptea pentru a ajunge la Cluj. Ajuns la Cluj, eu nu eram in gara, nu ajunsesem din cauza traficului, s-a gandit ca l-am pacalit. A cumparat o cartela de telefon si m-a sunat, a fost minunat sa-i aud vocea si sa ii spun ca in cateva minute ajung si eu in gara. In momentul in care am intrat in gara, l-am observat stand intr-un colt si asteptandu-ma, m-am indreptat spre el si cand eram la cativa pasi de el s-a intors si m-a observat, M-a luat in brate si in momentul acela a incercat sa ma sarute pe buze, insa eu am intors obrazul deoarece era pentru prima data cand ne vedeam fata in fata, pana atunci ne vazusem doar pe webcam. Sarutul a fost jumate pe obraz si jumate pe buze, el a inlemnit ca vreau sa il sarut doar pe obraz, spunandu-mi mai apoi ca el nu a venit atatia km doar pentru un pupic pe obraz. Am simtit ca visez, ca nu este adevarat, totul era minunat, traiam intr-o lume de basm.Dupa o zi grea de faculta am ajuns seara acasa la mine unde a si ramas peste noapte, desi avusesem ceva discutii la telefon cu mama in acea zi in legatura cu ramanerea lui Florin peste noapte la noi. A fost pentru prima oara cand dormeam cu un baiat in acelasi pat, nu s-a intamplat nimic intre noi. Am vorbit aproape toata noaptea, iar dimineata imi spunea ca ar vrea sa fim impreuna si ca ar vrea sa avem un copil impreuna. Eu asteptam marea intrebare auzindu-l cum vorbea, si care nu a intarziat sa apara : "Vrei sa fii sotia mea?" si raspunsul a venit imediat : "Da!". Si abia pe urma am aflat de ce nu avea el bani ca sa vina in tara : CASA noastra. Trimitea toti banii in tara pentru casa pe care si-o dorea pentru viitoarea lui familie. In data de 7 decembrie ne aflam in tren catre Bacau acolo unde urma sa gasesc o casuta asa cum zicea el, adica casuta noastra.  A urmat o luna si jumatae de foc pentru noi, deoarece atat a durat pana cand am spus "DA" in fata ofiterului starii civile si in fata Lui Dumnezeu pe data de 20 Ianuarie 2008. Plini de emotii, cu o gramada de griji pe cap si intr-un timp foarte scurt am reusit sa facem o nunta minunata. A fost o zi plina de clipe frumoase alaturi de cei mai apropiati membri ai familiei si prieteni.  Desi nu facusem ore de dans pentru nunta, dansul nostru i-a mirat pe toti, am dansat pe "Once upon a December", dansul a fost foarte simplu doar felul in care faceam noi miscarile si faptul ca ne-am sincronizat a dus la aplauze si priviri mirate ale celor prezenti.  Desi nu eram prea mari dansatori pana atunci nici unul dintre noi, in aceea zi am dansat tot timpul spre incantarea celor prezenti. Ai mei au ramas mirati deoarece nu ma stiau o dansatoare, dar aceea a fost ziua mea asa ca dupa dansul nostru pentru care aveam emotii din cauza rochiei, am uitat de cameraman si de fotgraf, eram noi insine desi pana atunci eram stresati de faptul ca suntem filmati si fotografiati, eram crispati.
Dupa nunta am plecat 3 zile la munte unde am reusit sa ne relaxam putin, cu toate ca eu incepusem sesiunea si aveam de invatat. La nici trei saptamani, pe data de 6 februarie 2008, de la nunta am aflat o veste minunata, ca urmeaza sa fim parinti. A fost un moment unic la fel ca si nunta. Acum stim ca o sa avem o fetita care va primi numele MARIA, si care este foarte activa in burtica lui mami si il rasfata pe tati cu niste lovituri grozave din ascunzatoarea ei temporara. La sfarsitul lunii septembrie inceputul lunii octombrie va veni pe lume dulceata noastra.
Am terminat si cu licenta, pe care am luat-o cu 9,50 desi am avut ceva probleme cu spatele din cauza sarcinii, dar ce este mai minunat decat un copil pe care il doresti din toata inima. Suntem fericiti si admiram burtica care creste in fiecare zi si ia diverse forme din cauza minunii care se ascunde acolo. Si cum spunea un prieten al meu si al familiei mele : "Venit, vazut, pupat, luat!". Asa s-a intamplat la mine si la Florin, deoarece totul s-a petrecut intr-un timp foarte scurt!

Multumim Romanian Bride pentru faptul ca existati si pentru ca aduceti persoane menite una alteia alaturi! Pentru cei care nu cred ca este posibil asa ceva, va spun ca in momentul in care simtiti ca nu se mai poate intampla ceva bun in viata voastra atunci apare o minune care sa va schimbe viata.
VA PUPAM!
CU DRAG NICOLETA, FLORIN SI MARIA!